Speranta da-mi...

Stea din cer, nu te ascunde,
C;ci umbra-mi cre;te-n singur;tate,
Str;lucirea ta se scunde,
;i-mi las;-n suflet doar un rateu.

Raza ta nu mai p;trunde,
;n noaptea-mi grea ;i-ntunecat;,
Doar chin aduci, nu bucurie,
O, stea, de ce e;ti dep;rtat;?

;n alt suflet vei aprinde,
C;nd te vei stinge-n infinit,
Speran;a poate, sau disperarea,
Un nou destin, sau un sf;r;it.

Din visul care dispare,
R;m;ne doar un gol amar,
O amintire ce m; doare,
;i-un dor ce nu mai are har.


Anton Barbu


Рецензии