Pe-un varf de deal sta ghemuita o vulpe,
Se uita-n zari, ca e seara iar.
Nu se misca, fiind ocrotita de padurea inalta.
Apoi veni un vant si lua un fir de iarba ce ardea.
Multa iarba pe camp era uscata si, deodata, a luat foc si ea.
Nu peste mult timp, flacarile au ajuns la padurea cea inalta,
Unde misunau gandacii, insectele padurii mari.
Apoi fiarele de padure au inceput sa se sperie indata,
Atunci cand padurea a inceput sa arda, fiindca focul se grabea amar.
Ardea cu flacari mari si cu putere, fara sa se opreasca macar.
Nu se infricosa culbeciul, nici puiul de vulpe ce dormea,
Dar cand s-a apropiat focul, era tarziu sa fuga iar.
Focul a avut o mare putere, deoarece a doborat la pamant copacii.
Chiar daca copacii erau atat de inalti si mari,
Spre deal a mers focul cel nemilos,
Fara sa gandeasca ca este viata pe acest meleag frumos.
Focul nemilos
© Copyright: Петр Франц, 2026
Свидетельство о публикации №226070200458
Свидетельство о публикации №226070200458
Рецензии