Рецензия на «Уже приближается лето» (Валериан Чобану)
Sonetul 18 - William Shakespeare Cu zvelta primăvară să te asemăn, oare? Ţi-e firea mai gingaşă, iar chipul mai duios; În Mai, chiar, pier bobocii năzuitori spre floare Şi scurt e anotimpul şi e capricios: Ori prea fierbinte-i ochiul din cer privind încoace, Sau îşi ascunde raza sub nori întunecoşi, Natura, nu o dată, încearcă să se joace Chiar opera strivindu-şi sub paşii furioşi. Ci primăvara crească-ţi, precum o mamă bună, Comorile ce-n tine cu greu le-a adunat, Să nu-ndrăznească Moartea surâsul, să-ţi apună, Căci eu prin timp, cu imnul, mereu, te-am înălţat. Da, câtă vreme oameni vor exista pe lume, Va dăinui şi versu-mi purtându-te-n renume. Валериан Чобану 25.04.2023 10:25 • Заявить о нарушении
Перейти на страницу произведения |
